efect
/e'fekt/Etimologie
Din latină effectus (cu sensurile franceză effet).
Definiții
- fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință.
- impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva.
- (concr.; la pl.) bunuri mobile.
- îmbrăcăminte militară, echipament.
- (la pl.) valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare.
Exemple
- Efecte de comerț.
- Efecte publice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | efect | efecte |
| genitiv-dativ | efectului | efectelor |
| vocativ | efectule | efectelor |
| articulat | efectul | efectele |