efeb
/eˈfeb/Etimologie
Din franceză éphèbe < latină ephebus.
Definiții
- (în Grecia antică) adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar).
- tânăr ajuns la pubertate; adolescent.
- (azi) tânăr de o deosebită frumusețe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | efeb | efebi |
| genitiv-dativ | efebului | efebilor |
| vocativ | efebule | efebilor |
| articulat | efebul | efebii |