educator
/e.du.ka'tor/Etimologie
Din franceză éducateur < latină educator, educatoris.
Definiții
- care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător.
Din franceză éducateur < latină educator, educatoris.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | educator | educatori |
| genitiv-dativ | educatorului | educatorilor |
| vocativ | educatorule | educatorilor |
| articulat | educatorul | educatorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică