edil
/e'dil/Etimologie
Din franceză édile < latină aedilis.
Definiții
- (în antichitatea romană) magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc.
- (adesea fig.) persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | edil | edili |
| genitiv-dativ | edilului | edililor |
| vocativ | edilule | edililor |
| articulat | edilul | edilii |