edicul
/e'di.kul/Etimologie
Din franceză édicule < latină aediculum.
Definiții
- construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public.
- construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă.
- tabernacul într-un templu roman.
- nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | edicul | edicule |
| genitiv-dativ | ediculului | ediculelor |
| vocativ | ediculule | ediculelor |
| articulat | ediculul | ediculele |