edict
/e'dikt/Etimologie
Din latină edictum, germană Edikt.
Definiții
- (în roma antică) act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui.
- (în antichitate și în evul mediu) decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | edict | edicte |
| genitiv-dativ | edictului | edictelor |
| vocativ | edictule | edictelor |
| articulat | edictul | edictele |