eden
/ˈe.den/Etimologie
Din franceză éden < ebraică ēden („câmpie; loc de încântare”).
Definiții
- (rel. și livr.) loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioși.
- (fig.) loc care încântă și desfată.
- (fig.) stare de fericire absolută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eden | — |
| genitiv-dativ | edenului | — |
| articulat | edenul | — |
Sinonime: 1: cer, paradis, rai
Antonime: gheenă, iad, infern