edec
/e'dek/Etimologie
Din turcă yedek.
Definiții
- odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă.
- lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, (p.ext.) persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | edec | edecuri |
| genitiv-dativ | edecului | edecurilor |
| vocativ | edecule | edecurilor |
| articulat | edecul | edecurile |