ectenie
/ekˈte.ni.e/Etimologie
Din neogreacă εκτενής (ektenís).
Definiții
- (în biserica ortodoxă) șir de rugăciuni rostite de preot sau de diacon în cursul serviciului religios.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ectenie | ectenii |
| genitiv-dativ | ecteniei | ecteniilor |
| vocativ | ectenie | ecteniilor |
| articulat | ectenia | ecteniile |