ecou
/eˈkow/Etimologie
Din franceză écho < latină echo.
Definiții
- repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol.
- unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe.
- (fig.) răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ecou | ecouri |
| genitiv-dativ | ecoului | ecourilor |
| vocativ | ecoule | ecourilor |
| articulat | ecoul | ecourile |