verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză éclipser.
Definiții
- (v.tranz.) (la pers. 3) a întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare.
- (v.tranz.) (fig.) a pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire).
- (v.refl.) (fam.) a se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | eclipsa | eclipsau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză éclipse < latină eclipsis.
Definiții
- dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru.
- intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri.
- instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.
- (fig.) dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva.
- întunecare temporară a cunoștintei; absență.
- scădere a forței creatoare a unei persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | eclipsă | eclipse |
| genitiv-dativ | eclipsei | eclipselor |
| vocativ | eclipsă | eclipselor |
| articulat | eclipsa | eclipsele |