eclator
/e.kla'tor/Etimologie
Din franceză éclateur.
Definiții
- aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eclator | eclatoare |
| genitiv-dativ | eclatorului | eclatoarelor |
| vocativ | eclatorule | eclatoarelor |
| articulat | eclatorul | eclatoarele |