echinocțiu
/e.kiˈnok.ʦju/Etimologie
Din latină aequinoctium, franceză équinoxe.
Definiții
- fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | echinocțiu | echinocții |
| genitiv-dativ | echinocțiului | echinocțiilor |
| vocativ | echinocțiule | echinocțiilor |
| articulat | echinocțiul | echinocțiile |