echină
/e'ki.nə/Etimologie
Din franceză échine, italiană echino.
Definiții
- urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele.
- mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | echină | echine |
| genitiv-dativ | echinei | echinelor |
| vocativ | echină | echinelor |
| articulat | echina | echinele |