echilibrul

Etimologie

Din echilibru.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru echilibru.

Etimologie

Din franceză équilibre < latină aequilibrium.

Definiții

1. situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen.
2. proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită.
3. (fig.) stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntrică.
4. stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale.
5. (fig.) proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta.

Declinare