echilibrare
/e.ki.li'bra.re/Etimologie
Din a (se) echilibra.
Definiții
- acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire.
- (tehn.) anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare.
- atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | echilibrare | echilibrări |
| genitiv-dativ | echilibrării | echilibrărilor |
| vocativ | echilibrare | echilibrărilor |
| articulat | echilibrarea | echilibrările |