ebrietate
/e.bri.eˈta.te/Etimologie
Din franceză ébrieté < latină ebrietas, ebrietatis.
Definiții
- stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ebrietate | — |
| genitiv-dativ | ebrietății | — |
| vocativ | ebrietate | — |
| articulat | ebrietatea | — |