eșuare
/e.ʃu'a.re/Etimologie
Din a eșua.
Definiții
- acțiunea de a eșua și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eșuare | eșuări |
| genitiv-dativ | eșuării | eșuărilor |
| vocativ | eșuare | eșuărilor |
| articulat | eșuarea | eșuările |
Din a eșua.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eșuare | eșuări |
| genitiv-dativ | eșuării | eșuărilor |
| vocativ | eșuare | eșuărilor |
| articulat | eșuarea | eșuările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică