eșafodaj
/e.ʃa.fo'daʒ/Etimologie
Din franceză échafaudage.
Definiții
- construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții.
- (fig.) ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | eșafodaj | eșafodaje |
| genitiv-dativ | eșafodajului | eșafodajelor |
| vocativ | eșafodajule | eșafodajelor |
| articulat | eșafodajul | eșafodajele |