← înapoi la căutare

E

/e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din latină E < greacă antică Ε (E, „Epsilon”).

Definiții

  1. a șaptea literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativEE-uri
genitiv-dativE-uluiE-urilor
articulatE-ulE-urile

e

/e/
interjecție?Ce este un interjecție?Exprimă o senzație, un sentiment sau un îndemn, fără funcție sintactică.Ex.: ah, vai, of, hop, hai

Etimologie

Formație onomatopeică.

Definiții

  1. exclamație care exprimă diferite stări sufletești:
  2. reproș, enervare.
  3. plictiseală, indiferență.
  4. (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație.

e

/e/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din fi.

Definiții

  1. (fam.) forma de persoana a III-a singular la prezent pentru fi.

Sinonime: este, (reg.) îi, (fam.) -i

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică