dăscălime
/dəs.kə'li.me/Etimologie
Din dascăl + sufixul -ime.
Definiții
- (pop.) mulțime de dascăli, totalitatea dascălilor.
- (înv.) elevi care urmau o școală de preoți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dăscălime | — |
| genitiv-dativ | dăscălimii | — |
| vocativ | dăscălime | — |
| articulat | dăscălimea | — |