dărăci
/də.rə'ʧi/Etimologie
Din darac.
Definiții
- (v.tranz.) a scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dărăcea | dărăceau |
Din darac.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dărăcea | dărăceau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică