dărâmător
/də.rɨ.mə'tor/Etimologie
Din a dărâma + sufixul -ător.
Definiții
- rarpersoană care dărâmă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dărâmător | dărâmători |
| genitiv-dativ | dărâmătorului | dărâmătorilor |
| vocativ | dărâmătorule | dărâmătorilor |
| articulat | dărâmătorul | dărâmătorii |