dărâmare
/də.rɨ'ma.re/Etimologie
Din a dărâma.
Definiții
- acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dărâmare | dărâmări |
| genitiv-dativ | dărâmării | dărâmărilor |
| vocativ | dărâmare | dărâmărilor |
| articulat | dărâmarea | dărâmările |