dărnicie
/dər.ni'ʧi.e/Etimologie
Din darnic + sufixul -ie.
Definiții
- însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie.
- (fig.) abundență, belșug; rodnicie, fertilitate.
Exemple
- Dărnicia solului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dărnicie | dărnicii |
| genitiv-dativ | dărniciei | dărniciilor |
| vocativ | dărnicie | dărniciilor |
| articulat | dărnicia | dărniciile |