dălcăuț
/dəl.kəˈuʦ/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (fam.) prieten; ortac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dălcăuț | dălcăuți |
| genitiv-dativ | dălcăuțului | dălcăuților |
| vocativ | dălcăuțule | dălcăuților |
| articulat | dălcăuțul | dălcăuții |