dârzenie
/dɨrˈze.ni.e/Etimologie
Din dârz + sufixul -enie.
Definiții
- faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză.
- îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță.
- înverșunare.
- neînduplecare, perseverență; (p.ext.) îndărătnicie, încăpățânare.
- mândrie, semeție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dârzenie | — |
| genitiv-dativ | dârzeniei | — |
| vocativ | dârzenie | — |
| articulat | dârzenia | — |