dârlog
/dɨrˈlog/Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil dintr-o formă onomatopeică (dârl, dârla), referitor la zgomotul produs de căruță, la fel ca și dârlai („cântec”).
Definiții
- cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el.
- formă alternativă pentru dârloagă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dârlog | dârlogi |
| genitiv-dativ | dârlogului | dârlogilor |
| vocativ | dârlogule | dârlogilor |
| articulat | dârlogul | dârlogii |