duumvir
/du.umˈvir/Etimologie
Din latină duumvir.
Definiții
- magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | duumvir | duumviri |
| genitiv-dativ | duumvirului | duumvirilor |
| vocativ | duumvirule | duumvirilor |
| articulat | duumvirul | duumvirii |