durui

Etimologie

Din dur + sufixul -ui.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) a face zgomot mare în timpul mersului; a hurui.
2. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui.

Declinare