duritate
/du.ri'ta.te/Etimologie
Din franceză dureté < latină duritas, duritatis.
Definiții
- calitatea, însușirea de a fi dur, proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere, străpungere, deformare.
- proprietatea unei ape de a conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială.
- (atitudine, gest, vorbă plină de) asprime, severitate, violență, cruzime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | duritate | durități |
| genitiv-dativ | durității | durităților |
| vocativ | duritate | durităților |
| articulat | duritatea | duritățile |