durbacă
/dur'ba.kə/Etimologie
Din turcă dibek.
Definiții
- cada teascului de struguri.
- vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | durbacă | durbace |
| genitiv-dativ | durbacei | durbacelor |
| vocativ | durbacă | durbacelor |
| articulat | durbaca | durbacele |