durăitură
/du.rə.i'tu.rə/Etimologie
Din a durăi + sufixul -tură.
Definiții
- durăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | durăitură | durăituri |
| genitiv-dativ | durăiturii | durăiturilor |
| vocativ | durăitură | durăiturilor |
| articulat | durăitura | durăiturile |