durăi
/du.rə'i/Etimologie
Din a dura + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (pop.) a se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); (p.ext.) a hurui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | durăea | durăeau |
Din a dura + sufixul -ăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | durăea | durăeau |
Din a durăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | durăit | durăite |
| genitiv-dativ | durăitului | durăitelor |
| vocativ | durăitule | durăitelor |
| articulat | durăitul | durăitele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică