duplex
/'du.pleks/Etimologie
Din franceză duplex.
Definiții
- procedeu sau (concr.) aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice.
- procedeu de reproducere în două culori a unor ilustrații monocrome (prin contrast).
- hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi.
- apartament construit pe două nivele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | duplex | duplexuri |
| genitiv-dativ | duplexului | duplexurilor |
| vocativ | duplexule | duplexurilor |
| articulat | duplexul | duplexurile |