dulău
/duˈləw/Etimologie
Probabil din poloneză dolow, din slavă (veche) *loviti („a vâna”) (Cihac, II, 104). După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din maghiară dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic.
Definiții
- câine mare (și lățos); zăvod.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dulău | dulăi |
| genitiv-dativ | dulăului | dulăilor |
| vocativ | dulăule | dulăilor |
| articulat | dulăul | dulăii |