duhoare
/duˈho̯a.re/Etimologie
Probabil contaminație între duh și (put)oare.
Definiții
- miros urât și greu; putoare.
- atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | duhoare | duhori |
| genitiv-dativ | duhorii | duhorilor |
| vocativ | duhoare | duhorilor |
| articulat | duhoarea | duhorile |