duel
/duˈel/Etimologie
Din franceză duel < latină duellum.
Definiții
- luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal.
- luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte.
- (fig.) polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | duel | dueluri |
| genitiv-dativ | duelului | duelurilor |
| vocativ | duelule | duelurilor |
| articulat | duelul | duelurile |