← înapoi la căutare

duduiță

/du.duˈi.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din duduie + sufixul -iță.

Definiții

  1. diminutiv al lui duduie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativduduițăduduițe
genitiv-dativduduițeiduduițelor
vocativduduițăduduițelor
articulatduduițaduduițele

dudui

/du.du'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Formație onomatopeică.

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) a se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).
  2. (v.intranz.) (despre motoare, mașini etc.; p.ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) a produce un zgomot sacadat.
  3. (v.intranz.) (despre foc) a arde viu și cu zgomot.
  4. (v.tranz.) (înv. și reg.) a îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni.

Declinare

CazSingularPlural
verbdudueadudueau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică