ducere
/ˈdu.ʧe.re/Etimologie
Din a duce.
Definiții
- faptul de a (se) duce; plecare; mers.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ducere | duceri |
| genitiv-dativ | ducerii | ducerilor |
| vocativ | ducere | ducerilor |
| articulat | ducerea | ducerile |
Din a duce.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ducere | duceri |
| genitiv-dativ | ducerii | ducerilor |
| vocativ | ducere | ducerilor |
| articulat | ducerea | ducerile |
Din ducere.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică