dubas
/duˈbas/Etimologie
Din rusă дубас (dubas), poloneză dubas < turcă tombaz, dombaz („ponton”).
Definiții
- luntre mare care servește la pescuit și la trecerea de pe un țărm al unei ape pe celălalt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dubas | dubasuri |
| genitiv-dativ | dubasului | dubasurilor |
| vocativ | dubasule | dubasurilor |
| articulat | dubasul | dubasurile |