dubălar
/du.bə'lar/Etimologie
Din dub (e)ală + sufixul -ar.
Definiții
- (reg.) tăbăcar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dubălar | dubălari |
| genitiv-dativ | dubălarului | dubălarilor |
| vocativ | dubălarule | dubălarilor |
| articulat | dubălarul | dubălarii |