dual
/duˈal/Etimologie
Din franceză duel < latină dualis.
Definiții
- număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dual | duale |
| genitiv-dativ | dualului | dualelor |
| vocativ | dualule | dualelor |
| articulat | dualul | dualele |