dușumea
/du.ʃuˈme̯a/Etimologie
Din turcă döșeme.
Definiții
- pardoseală de scânduri (a unei încăperi).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dușumea | dușumele |
| genitiv-dativ | dușumelei | dușumelelor |
| vocativ | dușumea | dușumelelor |
| articulat | dușumeaua | dușumelele |