← înapoi la căutare

dus

/ˈdus/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a duce.

Definiții

  1. rarfaptul de a (se) duce; plecare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdusduse
genitiv-dativdusuluiduselor
vocativdusuleduselor
articulatdusuldusele

duș

/duʃ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză douche.

Definiții

  1. instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă.
  2. ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului; (p.ext.) spălare etc. făcută prin acest mijloc.
  3. (fig.) vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdușdușuri
genitiv-dativdușuluidușurilor
vocativdușuledușurilor
articulatdușuldușurile

dusul

/ˈdu.sul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din dus.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru dus.

dușul

/ˈdu.ʃul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din duș.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru duș.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică