dușegubină
/du.ʃe.gu'bi.nə/Etimologie
Din de + șugubină.
Definiții
- răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dușegubină | dușegubine |
| genitiv-dativ | dușegubinei | dușegubinelor |
| vocativ | dușegubină | dușegubinelor |
| articulat | dușegubina | dușegubinele |