drușcă
/'druʃ.kə/Etimologie
Din ucraineană дружка (družka).
Definiții
- (reg.) fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia nunții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drușcă | druște |
| genitiv-dativ | druștei | druștelor |
| vocativ | drușcă | druștelor |
| articulat | drușca | druștele |