drupă
/'dru.pə/Etimologie
Din franceză drupe < latină drūpa. Provine din greacă antică δρύππᾱ (druppā).
Definiții
- (bot.) tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drupă | drupe |
| genitiv-dativ | drupei | drupelor |
| vocativ | drupă, drupo | drupelor |
| articulat | drupa | drupele |