drumeț
/dru'meʦ/Etimologie
Din drum + sufixul -eț.
Definiții
- persoană care călătorește (pe jos); călător.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drumeț | drumeți |
| genitiv-dativ | drumețului | drumeților |
| vocativ | drumețule | drumeților |
| articulat | drumețul | drumeții |