drug
/druɡ/Etimologie
Din sârbocroată drug („prăjină”) (Cihac, cf. DER; Scriban, DEX).
Definiții
- bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții).
- (înv.) lingou.
- fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual.
- punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drug | drugi |
| genitiv-dativ | drugului | drugilor |
| vocativ | drugule | drugilor |
| articulat | drugul | drugii |